Primăvara românească

Am început acest text pe facebook în ideea că voi aduna 3 opinii despre seria de clipuri adunate într-un articol pe adevărul.ro, însă am simțit că am intrat în starea de flux și alte idei se îngrămădeau să iasă afară încât mi-am dat seama că vreau să încep primăvara lui 2015 cu un articol pe blog despre subiectul religia în școli.

Ipoteza de lucru: Este foarte important să se predea religia în școli, în continuare, în modul în care a fost predată și până acum.

Ceea ce veți citi în continuare, cu liniuță, frumos, nu sunt argumente legislative—nici măcar nu am înțeles care a fost parcursul legal al moțiunii inițiale legate de existența orei de religie în școli—ci, opinii cu bază științifică/documentată asupra acestei situații.

În dulcele stil al marii metehne a poporului român, formele fără fond problema religiei în școli tinde să genereze două tabere care se aud fără să se asculte.

Vă propun să urmăriți lista de mai jos cu în cheia unor răspunsuri ale cuiva care a fost botezat într-o cădiță de plastic în '90, cu preot acasă, a crescut în spirit creștin moderat, a trăit aproape o lună în Turcia, a interacționat cu oameni din peste 25 de țări, preponderent europene, a terminat o facultate tehnică a unei universități care avea o biserică creștină în campus, a devenit ateu prin liceu, care, după toate acestea își dorește să trăiască într-o țară unde este promovată toleranța și în care generațiile actuale, alături de cele care vin, se concentrează pe cum să facă comunitatea mai bună, nu pe a-și impune un punct de vedere singular, indiferent care ar fi acela.

Așadar, lista:

  • vorbim de existența unei singure ore dintr-o săptămână de aproximativ 30 de ore (școlare), ceea ce înseamnă 3% din timpul petrecut la școală
  • religia este un aspect de înaltă intimitate, iar formatul de oră care ar trebui să existe în școli ar fi bine să conțină o prezentare a religiilor, în general și să includă discuții despre toleranță într-un mediu multicultural/etnic/lingvistic—Tratat de istoria religiilor, al marelui Eliade poate noua biblie a unei astfel de ore
  • religia nu este același lucru cu spiritualitatea (eu sunt ateu, dar sunt cât se poate de spiritual și mă inspiră foarte mult cultura zen)
  • România suferă de crize (acute sau cronice) mult mai relevante decât pierderea unei ore de  religie în școli: educația în sine, nivelul de alfabetizare, sărăcia, șomajul, dezastre naturale, inundații ș.a.m.d, iar pentru astfel de cauze nu ați sărit ca arși să promovați rezolvarea lor
  • după 25 de ani de democrație și libertate de gândire, întrebați-vă părintește copiii ce își doresc de la viață și nu îi îndoctrinați chiar voi cu propria voastră viziune asupra lumii
  • Europa a fost fondată pe baza toleranței și a unui amalgam de religii, nu pe creștinișm (să ne aducem aminte că „leagănul civilizației europene”—Grecia—a fost un stat cu rădăcini politeiste)
  • valorile umane nu se află doar în creștinișm, ci și în alte religii, fiind de fapt o sumă de principii generale de viață care transced orice cultură
  • în momentul în care Daniel Buzdugan este imaginea unei astfel de campanii, nu vi se pare un pic ciudat că un om care face bani din miștocăreala altora și din vulgaritate (este plătit de trustul în care există Un show păcătos)
  • la nivel european (media țărilor EU27), la Eurobarometrul din 2010, s-a răspuns afirmativ cu următoarele procente la respectivele întrebări:
    • Cred că există un Dumnezeu — 51%
    • Cred că există o formă de spirit sau forță a vieții — 26%
    • Nu cred că există nicio formă de spirit, Dumnezeu sau forță a vieții — de 20%

      Statistica, acum 5 ani, doar jumătate din cele 27 de state au o înclinație religioasă, de orice natură ar fi ea, pe celelalte două sferturi sunt fie nehotărâți, fie ferm convinși că ființele divine nu există
  • tot în același Eurobarometru, România ocupă locul 3 după Malta și Turcia, cu 92% răspuns afirmativ la prima întrebare, asta susținând înclinația religioasă a poporului nostru, însă în momentul în care se argumentează că „așa este în toată Europa”, povestea nu mai ține

Țară Lipsa interesului pentru religie Produs intern brut per capita (euro) Top în funcție de PIB/capita
Estonia 84% 19.500 23/35
Suedia 83% 33.700 7/35
Danemarca 80% 33.100 8/35
Norvegia 78% 49.600 2/35
România 18% 14.500 30/35

Sursă date:

Religion in europe (wikipedia)

Economy of the European Union (wikipedia)

  • tabelul de mai sus necesită câte explicații mai elaborate
    • am făcut o corelație între relevanța religiei în cultura statului respectiv și performanța economică a acelui stat, dată de un indicator simplu—produsul intern brut pe cap de locuitor—practic, valoarea adăugată a fiecărui locuitor al acelei țări
    • țările sunt ordonate după prima coloană de date
    • nu este un studiu exhaustiv care dorește să argumenteze o stare de fapt, ci o privire relevantă care susține un trend: statele în care religia nu joacă un rol important sunt mult mai performante economic
    • România, țara în care peste 80% din oameni consideră că religia este importantă pentru existența lor se prezintă cu un PIB/capita mai mic decât jumătate din valoarea aceluiași indicator pentru fiecare dintre țările nordice
    • suntem pe locul 30 din 35 în economia europeană din perspectiva acestui indicator (PIB/capita)
    • concluzia generală este că atunci când religia rămâne în spațiul personal, iar oamenii sunt ghidați de binele comun și de împlinirea comunității, nu a intereselor personale, membrii acelui stat sunt mult mai prosperi economic

Pentru moment și cu doar vreo jumătate de oră de cercetare, consider că am realizat o serie de argumente valide, cu bază științifică ce vor pune într-o lumină toată această situație scelerată asupra rolului religiei în școli și asupra soluției pe care trebuie să o găsim.

Haideți să reparăm restul educației și să lăsăm religia în școli, iar până la urmă ea va dispărea de la sine.

În încheiere, vă recomand să citiți și restul acestui articol—inclusiv articolul științific și cartea recomandată—, dincolo de primul paragraf pe care îl redau în traducere, mai jos:

Cu cât o persoană primește mai multă educație, cu atât sunt mai mari șansele ca aceasta să devină atee. Necredința totodată crește proporțional cu inteligența și venitul. Rezidenții țărilor mai educate consideră religia va fiind mai neimportantă în viața lor cotidiană.

BONUS
George Carlin, unul dintre marii comici americani își expune punctul de vedere asupra religiei.